100 DE ANI DE LA PUCIUL BOLȘEVIC DIN OCTOMBRIE SAU UN SECOL DE TEROARE ȘI REPRESIUNI
Parlamentul României
Senat
DECLARAȚIE POLITICĂ
Autor: senatorul Ion Hadârcă
Circumscripția electorală: nr.39 Vaslui
Grupul Parlamentar: ALDE
Ședința Senatului din data de: 07.11.2017
Stimate domnule Președinte al Senatului României,
Stimate doamne și stimați domni Senatori!
Astăzi este 7 noiembrie, ecoul poate celei mai sângeroase, prin urmările sale, și mai blestemate zile din istoria sec.XX! Detaliez în continuare temeinicia afirmației de mai sus.
Centenarul Marii Uniri pe care îl vom serba anul viitor ne deschide prilejul explorării și aducerii în actualitate a unei serii de evenimente care au precedat, au stimulat ori au creat amenințări grave înfăptuirii idealurilor de reîntregire a națiunii române.
Primul Război Mondial, în prima lui fază, anii 1914-1916, se știe, a creat premisele punerii în fața autorităților de atunci ale României, drept obiectiv strategic, eliberarea Banatului și Ardealului. Cea de-a doua fază a războiului a creat un declin în care România risca să piardă nu numai visul reîntregirii, dar și a propriei existențe ca stat. Speranța a fost resuscitată odată cu implicarea Franței în operațiunile de pe Frontul Român, dar și cu înfăptuirea Revoluției Democratice Ruse din februarie 1917.
Lozinca acesteia, a dreptului popoarelor la autodeterminare într-o Rusie numită de Marx închisoarea popoarelor, a făcut să prindă contur ideea desprinderii Basarabiei de imperiul Rus și a revenirii ei la Patria-Mamă, de la care a fost ruptă, prin minciună și fals istoric, în 1812.
Zeci de mii de soldați moldoveni din armata țaristă, întorși la vatră după bolșevizarea Imperiului Rus, au format comitete reprezentative și, la îndemnul ardeleanului Onisifor Ghibu, împreună cu învățătorimea basarabeană și cu reprezentanții altor bresle, laolaltă cu minoritățile naționale, au creat, la 21 noiembrie 1917, Sfatul Țării: Parlamentul viitoarei Republici Democratice Moldovenești, proclamate la 2 decembrie al aceluia și an, care, la 27 martie 1918, a votat Unirea Basarabiei cu Regatul României și a pus bazele și temelia României Mari.
Între timp, în imperiul de la răsărit, a avut loc o acțiune în forță, care avea să pună stigmatu-i de sânge pe întregul secol XX: la 25 octombrie, stil vechi – 7 noiembrie, stil nou, la Petrograd, Lenin și hunta sa, partidul bolșevic, au comis o lovitură de stat și au preluat puterea politică în Rusia. Ulterior, propaganda sovietică a făcut din această nefastă crimă antistatală un fetiș, l-a spălat de sânge și l-a botezat cu numele: Marea Revoluție din Octombrie.
Instalați la putere cu 100 de ani în urmă, Lenin și bolșevicii s-au arătat ostili proceselor de reîntregire a românilor. Ei au anulat lozinca dreptului la autodeterminare a popoarelor și au încercat, cu ajutorul bandelor bolșevizate care părăseau Frontul Român, să zădărnicească procesele politice din Basarabia.
E de relevat că prima declarație de război a Rusiei bolșevice tot împotriva României a fost, la 13 ianuarie 1918. Lenin și Rusia bolșevică nu au recunoscut Sfatul Țării și deciziile lui. Mai mult, ei nu au recunoscut nici alegerile pierdute de bolșevici în Rusia, în noiembrie 1917, și au dizolvat în forță Adunarea Constituantă a Rusiei. Tocmai această nelegiuire a reprezentat începutul unui masacru civil care a durat trei ani și a luat peste 11 milioane de vieți, în majoritate acestea fiind ale țăranilor, intelectualilor, slujitorilor bisericilor, ale membrilor altor partide și ale foștilor înrolați în armata țaristă.
Teroarea roșie s-a extins peste deceniile următoare. Circa 12 milioane de oameni au căzut secerați de poliția politică bolșevică (NKVD) numai între anii 1937-1940. Alte milioane de oameni au fost omorâți prin înfometare la ei acasă, alte milioane – omorâte prin deportare în gulaguri dincolo de Cercul Polar, în Siberia ori în Extremul Orient sovietic. Studiile arată că jertfe ale regimului inuman, instalat la 7 noiembrie 1917, au marcat toți anii cât a durat puterea sovietică, numărul lor fiind estimat la peste 100 de milioane de oameni!
Este un genocid, o mare crimă umanitară,nu doar în sensul decimării popoarelor de sub regimul sovietic, ci însăși apariția primului stat comunist totalitar, edificat prin mecanismele represiunii constituind o crimă față de întreaga omenire.
Milioane de etnici români din zona transnistreană dintre Bug și Nistru, din Basarabia, din Bucovina de Nord și din însăși România au fost supuse represiunilor. După teroarea lui Lenin a urmat teroarea lui Stalin, după care – cea a lui Hrușciov, Brejnev, Andropov. Ocuparea României de către Armata Roșie, în 1944, a însemnat instaurarea în țara noastră a unui regim comunist criminal similar cu originalul său de la Moscova.
După război, aceste regimuri i-au cauzat României și românilor, dar și întregii Europe Centrale și de Est, represiuni politice, moarte, stagnare, subdezvoltare, nevoi pe care națiunile supuse acestui experiment diabolic le resimt până astăzi. Sub acoperirea biruinței aliaților, comunismul și crimele lui au rămas în afara unui proces de judecată, însă omenirea nu trebuie să uite aceste orori. Ea este datoare să facă dreptate sutelor de milioane de jertfe ale regimurilor comuniste, cele care-și trag obârșia neagră din tragicul eveniment de acum 100 de ani.
Am pledat și pledez, ca fecior al Basarabiei, supraviețuitor al acelui regim criminal, în numele milioanelor de basarabeni, bucovineni și transnistreni împușcați, omorâți prin înfometare și în deportări doar pentru faptul că erau români, să nu se mai repete asemenea orori.
Este de reflectat profund și apreciez că este chiar de datoria Parlamentului României să condamne fără echivoc regimul comunist și crimele comunismului cu inițierea unui proces la Tribunalul de la Hagape modelul Procesului de la Nürenberg.
Voi propune Senatului României un moment de reculegere în memoria românilor căzuți victime ale regimului bolșevic-comunist.
Veșnică pomenire tuturor celor căzuți sub regimul comunist!
Vă mulțumesc.
7 noiembrie 2017
Ion Hadârcă, senator de Vaslui
P.S.
Plenul reunit al Parlamentului României, la propunerea dlui Ion Hadârcă, a păstrat, la 7 noiembrie 2017, un moment de reculegere în memoria victimelor regimului totalitar comunist.